A fost William Blake mistic, a fost geniu? Aceasta intrebare pare sa intunece in mod fatal imaginea sa, pare sa il inconjoare cu o aura de mister si de hatisuri impenetrabile. Care sunt semnificatiile personajelor sale vadit dogmatice? Cine vorbeste dincolo de vocea sa, ce adancimi arhetipale ies la lumina prin versurile sale enigmatice? Cate vortexuri de constiinta trebuie sa fi strabatut pentru a atinge acele uriase energii care pot fi simtite chiar in trupul poemului Ierusalim? Cine se afla dincolo de el dand glas tacerii spatiilor nemarginite? Cine este el, cel care vrea sa se lase devorat de dorul de infinitate? Intrebari nenumarate incercuind poetul si opera sa.
Opera poetica a lui William Blake a fost aproape complet ignorata pana dupa moartea sa. Reputatia sa cea mai stabila a fost aceea de gravor, iar cele mai mari ambitii le-a avut ca desenator. Parerea larg raspandita in secolul al XX-lea, ca Blake a fost unul dintre cei mai mari gravori de la Renastere incoace, fireste, ar fi uimit pe contemporanii sai.
Placile la The Grave au continut desenele prin care Blake a fost cel mai bine cunoscut in urmatorii saizeci de ani, cu multe editii. In timpul vietii sale Blake nu a fost cunoscut ca autor aproape deloc. Scrierile lui au fost pe atunci respinse ca incomprehensibile, ininteligibile.
