Secolul trecut – al XX-lea – a fost cel mai bogat secol în mari descoperiri ştiinţifice. Descoperirea fisiunii nucleare, datorată lui Otto Hahn (în anul 1939), a demonstrat posibilitatea eliberării energiei uriaşe conţinute de nucleul atomic, fiind imediat urmată de construirea primului reactor nuclear cu fisiune (Chicago, S.U.A., 1942), fabricarea primelor bombe atomice şi, după încheierea celui de Al Doilea Război Mondial, de construirea primelor centrale electrice nucleare.
Succesele electronicii au dus la realizarea şi extinderea reţelelor de telecomunicaţii la scară planetară (radio şi TV prin satelit, telefonie mobilă, internet etc.), fabricarea de calculatoare electronice din ce în ce mai performante, cu care au fost echipate navele cosmice şi sondele spaţiale trimise să exploreze planetele şi sateliţii lor din sistemul nostru solar – şi chiar dincolo de el.
Punerea la punct a unor noi vaccinuri eficiente, descoperirea antibioticelor, utilizarea transplanturilor de organe, descifrarea codului genetic şi ingineria genetică – au făcut posibilă vindecarea unor boli care altădată erau considerate fără leac.
Ştiinţa ridică, în faţa cercetătorilor, la fel de multe întrebări ca acelea la care au găsit deja răspunsuri, privind fenomene inexplicabile, concepte insuficient înţelese, teorii neverificate etc. – toate intrând în categoria enigme ale ştiinţei, care îşi aşteaptă rezolvarea.
De multe ori, dezlegarea unei enigme ştiinţifice duce la descoperirea alteia noi – şi aşa mai departe. Newton, unul din marile genii ale omenirii – cu modestie – a scris, la sfârşitul cărţii sale „Principiile matematice ale filosofiei naturale”, tipărită în 1689, următoarele cuvinte: „Nu ştiu cum arăt eu în faţa lumii, dar mie mi se pare că sunt un băiat care se joacă pe ţărmul mării şi se distrează căutând din timp în timp pietricele colorate sau o scoică roşie, în timp ce marele «ocean al adevărului» se întinde necunoscut în faţa mea”. Deşi între timp au fost făcute multe descoperiri ştiinţifice, „pietricelele colorate” nu s-au epuizat, iar oceanul adevărului se întinde, nemărginit. Tocmai de aceea, ştiinţa continuă să fie vie şi atât de fascinantă.
Pentru mai multe informaţii privind temele puse în discuţie, cititorii sunt invitaţi să consulte bibliografia care a stat la baza documentării autorului, anexată la sfârşitul acestei cărţi.
Nicolae Chiorcea - Enigmele stiintei.
Nu există recenzii până acum.