Sensul creatiei

„Cand Berdiaev vorbeste despre creatie, el nu are in vedere sensul curent, preponderent cultural al termenului… Omul se justifica prin creatie pentru ca prin creatie isi manifesta prestigiul «asemanarii» cu Dumnezeu. Dumnezeu e, inainte de toate, Creatorul. Si daca suntem alcatuiti dupa modelul sau, atunci ii vom semana cu atat mai mult cu cat vom fi noi insine mai creatori… Omul nu imita, prin creatie, lumea creata, ci o amplifica. De asemenea, el nu-l imita pe Creator, ci il face prezent, participand la demiurgia lui. Arta omeneasca e un act ontologic: adauga fiintei lumii fiinta noua si celor sapte zile ale Facerii o perpetua zi a opta. A fi om, in chip deplin, e a trai in extazul celei de-a opta zile, a redeschide mereu ciclul primordial pe care Dumnezeu l-a pecetluit cu odihna Sa. «Opera» lui Dumnezeu a putut fi corupta prin pacat. «Operei» omenesti ii revine datoria de a restaura, impotriva pacatului, orizontul mantuirii.“ ‒ Andrei Pleșu

Nikolai Berdiaev – Sensul creației. Încercare de îndreptățire a omului.

Traducere de Anca Oroveanu, pref., cronologie si bibliografie de Andrei Plesu.

Unica ediție.