Baraba este tâlharul condamnat la moarte care, la cererea iudeilor, a fost eliberat de Paşti în locul lui Isus. Lagerkvist imaginează destinul acestui episodic personaj al Evangheliilor după consumarea misterului eristic. Mânat de o pornire irepresibilă, Baraba vine să asiste la ultimele ore ale Crucificatului. Imaginea celui care a murit în locul sau nu-l va mai părăsi niciodată. Încearcă să pătrundă mesajul cristic, caută să se apropie de comunitatea fidelilor lui Isus, dar este respins şi hulit de fiecare dată când îşi declină identitatea. Redevine tâlhar de drumul mare. Tovarăşii săi simt însă că omul e altul. E mistuit de o nelinişte pe care nu o poate împărtăşi şi de care nu se poate elibera. Ajuns la ocnă, trăieşte ani de zile legat de un sclav armean care crede cu ardoare în Dumnezeul creştin şi vede un semn divin în faptul că soarta l-a înlănţuit alături de cel în locul căruia a murit Isus. Îl învaţă pe Baraba să se roage… şi totuşi, însuşi felul în care Baraba l-a cunoscut pe Isus devine piedica din calea întâlnirii lui cu Dumnezeul întrupat. Drama lui este tocmai neintalnirea cu Isus, dinăuntrul unei mistuitoare nevoi a mântuirii.
Ar dori mult să creadă şi el: pentru că e un om singur, pentru că n-a cunoscut indurarea, pentru că nu înţelege nici el de ce a fost eliberat în locul Celuilalt, al Nevinovatului. Pentru că a fost de faţă, pe Golgota, la răstignire, deşi nimeni nu-şi va mai aminti de asta. Pentru că are la gât o tăbliţă pe care un condamnat îi scrijeleşte semne de neînţeles, un nume pe care îl poartă cu cei care cred. Pentru că a aflat că El ar fi zis: “Să vă iubiţi unii pe alţii…”
Viaţa lui Isus se intersectează o singură dată, de Paşte, cu viaţa lui Baraba. Acesta “fusese aruncat în temniţă pentru o răscoală, care avusese loc în cetate, şi pentru un omor” (Luca 23, 19). Baraba a fost apoi uitat, soarta lui, de om scăpat miraculos de la moarte, n-a mai interesat pe nimeni. Un personaj episodic şi atâta tot. Un scriitor suedez a avut ideea să răstoarne perspectivă şi să-l transforme pe Baraba în personaj principal.
Poet, romancier, dramaturg, Pär Lagerkvist (1891–1974) este cel mai important scriitor suedez de la mijlocul secolului al XX-lea. Romanul Barabbas (Baraba), publicat în 1950, îi aduce recunoaşterea internaţională (punere în scenă în 1953; ecranizare în 1962, în regia lui Dino de Laurentiis, cu Anthony Quinn în rolul principal). Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1951. În motivaţia juriului se menţionează: „vigoarea artistică şi originalitatea cu care a căutat, în creaţia sa poetică, răspunsul la veşnicele întrebări ale omenirii“.
- Cărţi:
- Det eviga leendet, 1920 (povestiri)
- Onda sagor, 1924 (povestiri)
- Gast hos verkligheten, 1925
- Bodeln, 1933
- Dvargen, 1944
- Aftonland, 1953 (poeme)
- Sibyllan, 1956
- Ahasverus dod, 1960
- Pilgrim pa havet, 1962
- Det heliga landet, 1964
- Mariamne, 1967
Par Lagerkvist - Baraba.
Nu există recenzii până acum.