Utopia, Tara de Niciunde, asa a numit Thomas Morus Republica fericita careia i-a descris economia, urbanismul si raporturile dintre cetateni, precum si constitutia si amanuntele vietii cotidiene a locuitorilor sai.
Termenul a devenit substantiv, utopie, pentru a desemna orice proiect irealizabil, si a dat doua adjective: utopic, pentru a sublinia caracterul imposibil al unei nazuinte, si utopist, pentru a califica producatorii de vise.
Victor Hugo spunea: “Utopia este adevarul de maine”, iar Lamartine “Utopiile nu sunt decat adevaruri premature”. In ciuda acestor aformatii, adesea utopiile nu ne apar decat ca niste “revolutii”, adica drept tentative de intoarcere la un trecut.
Toate utopiile insa s-au vrut religii ale Omului, ferindu-l pe acesta de angoasele meditatiei asupra sensului aventurii sale terestre si indreptandu-si spre el propria finalitate, ca unicul scop al existentei lui, pana colo incat esti tentat sa le compari cu cele mai cumplite regimuri totalitare.
Mai mult decat o istorie, cartea lui Jean Servier, Istoria utopiei, devenita o lucrare clasica a genului, este o reflectie asupra istoriei, o cheie pentru intelegerea lumii moderne.
Jean Servier - Istoria utopiei.
Nu există recenzii până acum.