Iertarea în sens maniheean nu înseamnă nicidecum că nu trebuie să opunem nicio rezistenţă răului. Dimpotrivă, dacă trebuie exclusă orice formă de aplicare exterioară sau interioară a forţei faţă de un alt om, faţă de greşelile de rătăcirile şi mai ales faţă de răul sau minciuna care vin de la el, tuturor acestor lucruri trebuie să li se opună o voinţă puternică de a realiza binele şi adevărul, o voinţă care să fie orientată în limita forţelor şi a posibilităţilor existente spre repararea răului şi neadevărului. Cu alte cuvinte, în viaţă apar foarte des nişte situaţii în cazul cărora iertarea trebuie să rămână un act pur interior, în timp ce spre exterior trebuie să se iasă în întâmpinarea răului şi neadevărului în modul cel mai curajos şi mai hotărât.
Sergej O. Prokofieff – Sensul ocult al iertării.