Corpus Hermeticum conţine tratatele de bază ale tradiţiei hermetice, redactate probabil în Egipt, în perioada cuprinsă între sec. al II-lea şi al III-lea d.Hr. Acest corpus provine din acelaşi cadru religios şi filozofic care a produs neoplatonismul, creştinismul şi gnosticismul: un cadru ce îşi are rădăcinile în impactul dintre gândirea platonică şi vechile tradiţii ale Orientului elenizat.
Aceste scrieri reprezintă doar o parte din bogata literatură atribuită miticului Hermes Mercurius Trismegistos („cel de trei ori foarte mare”), o contopire elenistică dintre zeul grec Hermes şi zeul egiptean Thot. După cum afirmă F. Barrett (Biographia Antiqua) „prin aceste cărţi, Hermes a transmis cunoaşterea divină întregii prosperităţi; prin intermediul acestora s-a arătat a fi nu doar un om cu inspiraţie divină, ci şi un filisof profund care şi-a căpătat înţelepciunea de la Dumnezeu şi nicidecum de la oameni”.
