Jurnal (2 vol.)

„Un jurnal intim sporește atenția. Scriind, vezi mai clar lumea din jurul tău și îi uiți mai anevoie culorile. Și apoi, câtă bucurie să poți izola acele „experiențe indistincte“ din care e alcătuită în bună parte viața oricărui om, ca să le poți istovi toate înțelesurile, stăpânindu-le, memorându-le. Mi se pare că un jurnal e și mai realizat, ca gen literar, și mai instructiv, pe plan etic, psihologic, istoric, dacă autorul înregistrează, în curgerea orelor, anumite imagini, situații, gânduri – dacă, așa cum scriam cu alt prilej, salvează, înghețându-le, fragmente de timp concret…” – Mircea Eliade

„Am reluat lectura caietelor din Jurnal, pentru selecția pe care o traduce L.B. Uneori am impresia că sacrific paginile cele mai „personale“, amintiri, dialoguri cu oamenii încă în viață, opinii despre opere și autori. Mă întreb dacă nu fac o greșeală; un jurnal trebuie publicat, dacă nu în întregime (căci, fatal, repetițiile abundă), cel puțin „în doză masivă“. Dar ce editor ar accepta patru mii de pagini de caiet? (probabil vreo două mii cinci sute de pagini dactilografiate). Există însă riscul de a pierde și aceste caiete – așa cum am pierdut atâtea alte manuscrise. Oricât de imperfectă va fi „selecția“, tot are meritul (pentru mine) de a salva măcar câteva fragmente din Jurnal.” – Mircea Eliade, 13 aprilie 1972

Mircea Eliade – Jurnal (2 volume).