Coș de cumpărături

Anticariat online cu mii de cărți din toate domeniile

Transport gratuit pentru comenzi de minim 200 lei

Luni-Vineri 08:00 - 20:00

„Străinii din Kipukua” de Valeriu Anania

„Străinii din Kipukua” de Valeriu Anania
„Străinii din Kipukua” de Valeriu Anania

Bartolomeu Anania, pe numele laic de Valeriu Anania, a fost un scriitor şi cleric ortodox român. Născut pe 18 martie 1921 în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea, absolvă Seminarul Teologic Central din Bucureşti. Din 1993 este arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar în 2006 devine mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Debutează poetic în 1935 în revista Ortodoxia cu versurile Pământ şi cer, urmând să publice după aceea dramaturgie, memorialistică, poezie, proză fantastică, eseuri şi studii. Uniunea Scriitorilor din România îi acordă în 1982 Premiul pentru Dramaturgie, iar în 2009 Premiul Special pentru volumul Memorii.

Romanul Străinii din Kipukua reprezintă o serie de 17 „povestiri-identitate”, de crize ale subiectivismului, în care realul reuşeşte să se împletească în ireal, iar sacrul reuşeşte să se integreze mistuitor într-un cadru profan, încercând să depăşească acea „cenzură transcendentă” pe care Lucian Blaga i-o atribuie „Marelui Anonim”. Drumul parcurs de narator este unul iniţiatic, având la bază o apropiere de sine ce oscilează între căutare, rătăcire şi revoltă, încercând să reînvie sub o flamură a cărei deviză poartă imaginea omului care sfinţeşte locul.

Valeriu Anania maschează în romanul său un drum oblic în care omul caută să se descotorosească de obsesia destinului, devenind propria sa operă de artă, un om invulnerabil în faţa devenirii ce ajunge să fie o piatra de hotar a unui spaţiu sacru. Această întoarcere, această convalescenţă îşi caută rădăcinile în păcatul originar, debarasându-se treptat de moarte sub un chip anonim al divinităţii.

În fiecare arbore cântă o vioară posibilă, sufletul fiecărui om e un sălaş al Totului în aşteptare. Numai dragostea şi moartea sunt puterile în stare să ne trezească fiinţa lăuntrică.

Nu crezi că celebritatea dezumaninează? Că renumele îţi ucide numele? Că a fi „cineva” înseamnă de fapt a deveni „nimeni”?

Şi noi de ce nu putem să ştim?
Fiindcă un lucru ca acesta îl ştie numai cel ce îl ştie şi niciodată cel ce întreabă.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *