Coș de cumpărături

Anticariat online cu mii de cărți din toate domeniile

Transport gratuit pentru comenzi de minim 200 lei

Luni-Vineri 08:00 - 20:00

Dimitrie Gusti și cercetarea sociologică

Dimitrie Gusti a fost unul dintre cei mai importanți sociologi și etnografi români ai secolului XX. El a fost o figură centrală în dezvoltarea sociologiei și etnografiei în România și a influențat în mod semnificativ dezvoltarea acestor discipline la nivel internațional.

Născut la 13 februarie 1880 în localitatea Dobrotești, județul Ilfov, Dimitrie Gusti a urmat studii de drept și filosofie la Universitatea din București. După absolvirea facultății, el a devenit profesor de filosofie la Liceul “Sfântul Sava” din București. În 1915, el a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Iena, Germania, cu o teză despre relația dintre etică și estetică.

În timpul primului război mondial, Gusti a lucrat ca învățător într-un sat din Moldova și a început să își dezvolte interesul pentru sociologie și etnografie. El a început să realizeze studii de teren în diferite regiuni ale României, în special în zonele rurale, pentru a înțelege mai bine viața și cultura populației locale.

În 1924, Gusti a fost numit profesor de sociologie și etnografie la Universitatea din București și a început să dezvolte o abordare originală în cercetarea sociologică și etnografică. În ceea ce a devenit cunoscut ca “Școala Sociologică de la București”, Gusti și colaboratorii săi au introdus metode inovatoare de cercetare, cum ar fi cercetarea terenului și anchetele sociale, pentru a înțelege mai bine viața și cultura populației locale.

Una dintre cele mai importante realizări ale lui Gusti a fost crearea “Muzeului Satului”, o instituție culturală care își propunea să păstreze tradițiile și cultura populației rurale din România. Muzeul a fost fondat în 1936, iar Gusti a fost numit directorul său. El a lucrat din greu pentru a strânge obiecte și informații despre viața și cultura satului românesc și a transformat muzeul într-un loc important de cercetare și învățare.

În timpul celui de-al doilea război mondial, Gusti a fost arestat de autoritățile fasciste din România din cauza opoziției sale față de regimul lor. El a petrecut mai mult de un an în închisoare și a fost eliberat în 1943, după ce regele Mihai a preluat puterea și a început să lucreze pentru reinstaurarea democrației în România.

După război, Gusti și-a continuat munca în sociologie și etnografie și a fost implicat în crearea Academiei Române în 1948, unde a fost numit președinte al secției de sociologie și filosofie. El a continuat să promoveze cercetarea terenului și anchetele sociale ca metode de cercetare sociologică și etnografică.

În 1955, Gusti a fost ales membru al Academiei Franceze de Științe Morale și Politice și a fost distins cu numeroase premii și onoruri în România și în străinătate. El a murit în 1955, lăsând în urmă o moștenire impresionantă de cercetare sociologică și etnografică și o contribuție semnificativă la dezvoltarea științelor sociale în România și în lume.

Una dintre principalele contribuții ale lui Gusti la sociologie și etnografie a fost abordarea sa originală în cercetarea sociologică și etnografică. El a introdus metode inovatoare de cercetare, cum ar fi cercetarea terenului și anchetele sociale, pentru a înțelege mai bine viața și cultura populației locale. Gusti a subliniat importanța cercetării empirice și a studierii detaliilor concrete ale vieții sociale și culturale, în locul abordărilor abstracte și teoretice.

O altă contribuție importantă a lui Gusti a fost fondarea Muzeului Satului, o instituție culturală care și-a propus să păstreze tradițiile și cultura populației rurale din România. Muzeul a devenit un loc important de cercetare și învățare, care a promovat înțelegerea și aprecierea culturii tradiționale românești.

De asemenea, Gusti a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea disciplinei sociologiei în România și în lume. El a fost unul dintre primii sociologi români și a dezvoltat o abordare originală în cercetarea sociologică, care a pus accentul pe cercetarea terenului și anchetele sociale. Gusti a fost unul dintre fondatorii sociologiei rurale și a studiat în detaliu viața și cultura populației rurale din România. Figură centrală în dezvoltarea sociologiei și etnografiei în România și în lume, Dimitrie Gusti a introdus metode inovatoare de cercetare și a promovat cercetarea empirică și studierea detaliilor concrete ale vieții sociale și culturale. Gusti a fondat Muzeul Satului, o instituție culturală importantă, și a avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea disciplinei sociologie.

Iuliu Maniu, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc (centru) şi profesorul Dimitrie Gusti (stânga) Unul dintre proiectele cele mai importante ale sale a fost Enciclopedia României.

Enciclopedia României a fost un proiect ambițios, coordonat de Gusti, care a avut ca scop realizarea unei lucrări de referință care să prezinte într-un mod sistematic și complet cultura, istoria și geografia României. Lucrarea a fost publicată în perioada 1936-1943 și a constat din 7 volume, cuprinse în 4 tomuri, care au acoperit o gamă largă de subiecte, de la istorie și geografie la literatură și artă.

Enciclopedia a fost scrisă de un număr impresionant de specialiști în diverse domenii, inclusiv sociologie, istorie, filosofie, literatură și artă. Gusti a fost cel care a avut rolul principal în coordonarea întregului proiect și în asigurarea calității lucrării.

Enciclopedia României a fost o contribuție semnificativă la cultura românească și a reprezentat un pas important în dezvoltarea cunoașterii istorice și culturale a țării. Lucrarea a fost apreciată atât în România, cât și în străinătate, și a fost considerată un exemplu de excelență în domeniul enciclopediilor.

De-a lungul carierei sale, Dimitrie Gusti a scris numeroase cărți și articole despre sociologie, etnografie, filosofie și cultură populară. Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale includ:

  • “Viața socială a satului românesc” (1925) – această carte reprezintă una dintre primele cercetări sociologice asupra satului românesc și este considerată una dintre cele mai importante lucrări ale lui Gusti.
  • “Etnografie și artă populară românească” (1936) – această carte abordează problema relației dintre arta populară și cultura populară românească.
  • “Etnografia românească” (1943) – această carte este o sinteză a cercetărilor etnografice ale lui Gusti și ale echipei sale și reprezintă o contribuție semnificativă la dezvoltarea etnografiei în România.
  • “Cercetarea socială și reforma socială” (1948) – această carte abordează problema relației dintre cercetarea socială și reforma socială și evidențiază importanța cercetării empirice în dezvoltarea politicii sociale.

În plus, Gusti a fondat revistele “Arhiva pentru știința și reforma socială” și “Sociologie românească” și a fost editorul revistei “Etnografica” și al colecției “Biblioteca Sociologică”. El a fost, de asemenea, membru al numeroase asociații și organizații internaționale de sociologie și etnografie.

Dimitrie Gusti a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării științelor sociale în România și în lume. Abordarea sa originală în cercetarea sociologică și etnografică, accentul pus pe cercetarea empirică și studierea detaliilor concrete ale vieții sociale și culturale, precum și fondarea Muzeului Satului și promovarea culturii tradiționale românești, au făcut din Gusti unul dintre cei mai importanți sociologi și etnografi ai secolului XX.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *