
Un termen des utilizat atunci când întâlnim descrierea unei cărți, fie într- bibliotecă sau librărie, fie pe un anticariat online sau orice alt mijloc de publicitate sau comerț, este cel de Ediție Princeps.
Ediția princeps (după expresia latină editio princeps) înseamnă prima ediție tipărită a unei opere literare, care a existat anterior doar ca manuscris și a circulat în unele cazuri doar sub formă de exemplare copiate manual. Ediția princeps nu este însă întotdeauna doar prima ediție a unei cărți. Aceea se numește, deloc neașteptat, prima ediție. Înainte de invenția tiparului, cărțile circulau în manuscris. Primele ediții care au văzut lumina tiparului sunt ediții princeps, adică prima tipărire a lucrării unui autor clasic.
Mulți folosesc denumirea de ediție princeps în mod eronat, dar posibil din rațiuni diferite: fie rea-voință, fie ignoranță totală, fie o ignoranță semi-informată, în care omul poate perpetua o greșeală preluată cu bună credință de la altcineva, pesemne față de care are atitudini de respect sau considerație.
Ediția princeps a Bibliei Vulgata, de exemplu, este cea tipărită în 1455 de Johannes Gutenberg. A fost prima dată când manuscrisele au fost folosite pentru a culege literele de tipar, a le imprima în mai multe exemplare identice și a crea o Ediție. Înainte au fost doar manuscrise.
Este prima traducere în engleză tot o ediție princeps? Nu. Nu este. Este doar o primă ediție.
Este prima traducere nigeriană a Bibliei, în limba Igbo, din 1913, o ediție princeps? Nu. Nu este. Este doar o primă ediție.
O cu totul altă situație este traducerea modernă a unui text manuscris. De exemplu, în anul 1959, Antoine Guillamont publică prima traducere în engleză (dimpreună cu textul copt) a Evangheliei lui Toma. Este aceasta o ediție princeps? Este. Pentru că înainte de ea, lucrarea se găsea doar în manuscris.

Dar prima ediție românească, bazată pe textul tipărit în 1959? Nu, nu este. Ar fi doar o primă ediție.
Problematică este epoca modernă. Dacă spre exemplu Sadoveanu avea o carte nepublicată pe care o scrisese în manuscris și o duce la tipar, este această carte o ediție princeps? Nu, în niciun caz. Autorul poate fi numit ”un clasic” sau ”monstru sacru” de către cititorii săi sau de către admiratori, dar un om viu nu poate produce el singur o ediție princeps, pornind de la propriul său text.

Mai mult, o carte care a cunoscut multe ediții și zeci de traduceri, fiecare având la rândul lor ediții multiple, precum ”Harry Potter”, tot nu are, deocamdată, o ediție princeps – dar are o primă ediție (sau ediția originală, ediția întâi etc.).
Însă una din cele mai nepotrivite și deranjante utilizări ale termenului este atunci când o carte oarecare este asociată cu el. Spre exemplu, cartea de poezii a unui domn Orășanu, din 2004, nu a cunoscut alte reeditări. Poate pentru că este poezie – sau pentru că Ghiocel (pseudonimul literar actual al domniei sale) este cvasi-necunoscut. Nu sunt puse sub semnul întrebării valoarea unei cărți sau talentul unui autor, ci doar constatăm faptic că este o carte necunoscută publicului larg și prin urmare puțin căutată. În fiecare an se publică literalmente tone de cărți scrise de autori mai mult sau mai puțin cunoscuți, apreciați sau citiți. Aceste cărți cunosc o singură ediție.
Este aceasta o ediție rară? Da. Dar pentru că nu o dorește nimeni.
Este aceasta o carte greu de găsit? Posibil, da. Pentru că nu o caută nimeni de la bun început.
Este aceasta o primă ediție? Discutabil: din moment ce nu au mai fost o a doua, a treia sau a patra ediție, a o numi primă ediție este redundant. Ștefan Bănică Senior de exemplu nu s-a născut serior. Era doar el. Odată ce a apărut a doua ediție (încă unul) a fost nevoie de o diferențiere, între Senior și Junior. Dacă se va mai reedita, cu același titlu, va fi într-adevăr Ștefan Bănică al Treilea.
O carte care apare într-o singură ediție nu poate să se numească nici măcar primă ediție, darămite princeps, nu mai mult decât se poate numi Președintele României Klaus Iohannis Întâiul.
Super text, vă rog să mai scrieți.