Cărți de Simone de Beauvoir

Simone de Beauvoir s-a născut la 9 ianuarie 1908 în Paris, într-o familie burgheză care s-a străduit să-și mențină poziția socială după ce averea lor fusese pierdută în Primul Război Mondial. În ciuda situației materiale dificile, tatăl a hotărât ca cele două fete ale lui, Simone și Helene, să meargă la o școală prestigioasă din cadrul unei mănăstiri. Educația religioasă pe care a primit-o de mică a făcut-o pe Simone să-și dorească să devină călugăriță, însă la adolescență a pierdut credința în Dumnezeu, rămânând atee până la sfârșitul vieții. Odată ce și-a pierdut credința, și-a îndreptat dorințele către sensul înțelegerii existenței umane. Astfel, după ce în 1925 a luat bacalaureatul, a studiat matematica la Institutul Catolic din Paris și literatura și limbile străine la Institutul Sfânta Maria. Apoi s-a înscris la Sorbona pentru a studia filosofia, sfârșind acest ciclu cu o licență despre filosoful și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz în 1929.

În anii de facultate a cunoscut un tânăr înclinat asemenea ei spre studiul existentialismului, Jean Paul Sartre, cu care a stabilit o legătură intimă ce a durat întreaga lor viață, deși niciodată nu s-au căsătorit sau nu au avut copii împreună. Trăind separați, Simone de Beauvoir a avut timp să se dedice scrisului, învățatului și predatului. Relația lor era una deschisă, atât Sartre cât și ea având posibilitatea să cunoască alți parteneri, preferințele scriitoarei fiind pentru ambele sexe. Între 1929 și 1943 a predat la liceu până când a putut să-și câștige existența din scris.

Prima carte pe care a scris-o a fost romanul Invitata, publicat în anul 1943. Romanul prezintă o situație inspirată din viața personală, respectiv analiza relațiilor din triunghiul amoros format de Sartre, Beauvoir și o studentă numită Olga Kosakiewicz, dar și ideea relației dintre o conștiință umană și alta, fiecare conștiință fiind pentru cealaltă un soi de prădător. Dintre operele ficționale, cea mai cunoscută, pentru care a primit premiul Goncourt, a fost romanul Les Mandarins, publicat în anul 1954, în care Simone de Beauvoir prezintă situația intelectualilor din perioada de după Al Doilea Război Mondial care se străduiesc să părăsească turnul de fildeș pentru a intra în lumea activismului politic. A publicat și o serie de lucrări în domeniul filosofiei, printre care se poate menționa Pentru o etică a ambiguității, în 1947. În domeniul eseisticii, cea mai cunoscută lucrare de gen, de lungimea unei cărți întregi, este Al doilea sex – lucrare de căpătâi a mișcării feministe. Beauvoir este cea care a spus “femeie nu te naști, ci devii”, fiind prima care a introdus conceptul de diferențiere între sexul biologic și genul persoanei care, în viziunea ei, ar fi un construct social.

A scris, de asemenea, pagini de călătorie referitoare la peregrinările făcute prin China și America. În 1970 a participat activ în mișcarea de eliberare feminină, în 1971 a scris și semnat Manifestul celor 343, care a dus la legalizarea avortului în 1974. Într-un interviu a menționat că „femeile nu ar trebui să aibă dreptul să aleagă între maternitate și alte ocupații; societatea ar trebui să fie total diferită, căci dacă ar exista posibilitatea alegerii, prea multe femei ar alege în direcția maternității”. Simone De Beauvoir a murit de pneumonie în data de 14 aprilie 1986, fiind înmormântată alături de Sartre la cimitirul Montparnasse din Paris.