Cărți de Nicolae Batzaria

Nu a fost găsit niciun produs care să se potrivească cu selecția ta.

Despre Nicolae Batzaria

Nicolae Batzaria

„Nicolae Batzaria este cel mai fecund scriitor aromân în genul didactic: numeroasele sale anecdote sînt și astăzi citite cu aceiași plăcere, mai ales că a reușit să le toarne într’o formă perfect adequată gustului poporan.

S-a născut în 1874 la Crușova unde a făcut școala primară. După ce a absolvit liceul romîn din Bitolia, a urmat timp de doi ani cursurile Facultăților de Litere și Drept din București, după care ocupă rînd pe rînd mai multe și diferite funcții: director profesor la Crușova, profesor la gimnaziul din Ianina, profesor la liceul din Bitolia, inspector școlar al vilaetelor Cosova și Salonic, ales ca senator în 1908 în corpurile legiuitoare ale Junilor Turci din Constantinopol, în Decemvre 1912 e numit ministru al Lucrărilor Publice în guvernul turcesc, iar în 1913 fiind delegat al aceluiași guvern, e semnatarul tratatului de pace din Londra din acest an. În timpul războiului (1916) se retrage în Elveția . Revenind în România, e ales în 1920 ca senator în guvernul generalului Averescu.

A tradus și localisat diferite comedii. A însuflețit și a condus mai multe reviste și ziare aromînești, înființând la Salonic primul ziar aromînesc Deșteptarea. A scris anecdote populare (3 volume) iar actualmente a pășit cu succes în domeniul literaturei culte romînești, creind un nou și important capitol în istoria literaturei romîne.”

Așa scria în 1922 Tache Papahagi despre Batzaria.

Prozator si ziarist de origine aromana, Nicolae Batzaria s-a nascut la  20 noiembrie 1874 la Crusova, Imperiul Otoman (in prezent in Macedonia de Nord), si a murit la  28 ianuarie 1952, la Bucuresti. A fost  fiul lui Constantin Batzaria, agricultor instarit si negustor. A urmat primele clase in satul natal, cu un invatator chemat din Romania, pentru a merge apoi la liceul romanesc din Bitolia.

In anul 1891, dupa ce a absolvit liceul, a fost inclus intre cadrele didactice (1891-1892 si 1895-1902), timp in care a avut si alte profesiuni (conductor ethnic si negustor). A continuat studiile la Bucuresti, unde a frecventat cursuri la Litere si Drept. Pentru un timp va fi profesor si director la scoala din localitatea natala, precum si la gimnaziul din Ianina, interpret la Consulatul general rusesc din Salonic (1904) si mufetis (inspector scolar) al vilaetelor Kosovo si Salonic.

In anul 1908, cu sprijinul partidului Junilor Turci, la care a aderat din 1907, a fost numit senator, iar din 1912, ministru al Lucrarilor Publice. Va face parte din delegatia statului turc la Londra, cu prilejul semnarii tratatului de pace din 1913, dar, evolutia politica devenindu-i nefavorabila, a demisionat in acelasi an din toate functiile, stabilindu-se in Romania.

In ianuarie 1915, Batzaria, care se bucura de sprijinul unor importanti oameni politici, al lui N icolae Iorga in primul rand, obtine cetatenia romana. Pe durata primului razboi mondial se afla in Elvetia. In 1922 era ales senator, reprezentand Partidul Poporului, si pana prin 1930, il va seconda pe Nicolae Iorga in activitatea Ligii Culturale. In 1933, acum membru al Partidului Liberal, devenea deputat de Ilfov, iar ceva mai tarziu este numit, pentru putina vreme, prefect al judetului Timis-Torontal. Cariera politica a lui Batzaria era insa in scadere.

Conform afirmatiilor sale, inceputul sau in cariera a fost la gazeta Adevarul din Bucuresti, inca de pe cand era elev de liceu in Bitolia, prin 1890 sau 1891, sub pseudonim. Intre 1901 si 1902 colabora la revista Fratilia. Apoi a devenit membru in comitetul de redactie si, pentru un an, in 1904, director al publicatiei profesorilor din Bitolia, Lumina, unde s s-au publicat multe incercari literare, schite sau anecdote versificate. La mijlocul anului 1936 a parasit ziarele Adevarul si Dimineata si a intrat in conducerea unui cotidian la fel de popular, dar orientat spre dreapta – Universul.

Aportul sau sa la aparitia si promovarea literaturii pentru copii a fost extrem de important la acea vreme. Scriitorul a publicat povestiri sub pseudonimele Mos Nae, Ali Baba sau Mos Ene, iar in 1925 a inventat personajul satiric Haplea, pe care l-a transformat in personajul primelor benzi desenate din Romania, apoi pe Haplina (sotia lui Haplea), Haplisor (copilul lor), Lir si Tibisir (doi isteti natafleti) si Uitucila, eroi ai copiilor in perioada interbelica.

La finele anilor ’30, Batzaria si-a exprimat public simpatia fata de fata de miscarea fascista si antisemita Garda de Fier, dar a fost marginalizat pentru cea mai mare parte a celui de-al Doilea Razboi Mondial, in perioada cat Romania a devenit Stat National Legionar condus de Garda de Fier, si apoi in perioada guvernarii Antonescu.  Dupa razboi, in 1945, presa comunista l-a exclus din randul ziaristilor, avand interdictie sa mai publice. Intre timp a fost radiat si din Societatea Scriitorilor Romani, al carei membru devenise din iulie 1921. In cele din urma, gazetarul a fost arestat si a murit 28 ianuarie 1952, intr-un lagar de concentrare situat in cartierul Ghencea din Bucuresti.

Opera: Haplea la Bucuresti; Paravulii; Importanta aromanilor pentru Romania; Povesti de aur; Turcia junilor turci: din lumea islamului; Spovedanii de catane, nuvele din viata turceasca (1921); Turcoaicele (1921); Colina indragostitilor; schite si nuvele din viata oriental (1923); Unchiul meu Adam (1933); Lir si Tibisir ; Mica Robinson; Michi Maus in Tara Viselor; Anecdote(1935);; Genoveva de Brabant (1993); Din lumea Islamului (2003).