Cărți de Dimitrie Gusti

Filtrează titlurile

Afișez toate cele 3 rezultate

Afișez toate cele 3 rezultate

Despre Dimitrie Gusti

Dimitrie Gusti

În luna februarie a anului 1880, la Iași, se naștea viitorul profesor, sociolog și întemeietor al școlii sociologice românești, Dimitrie Gusti. Părinții săi au fost Natalia (născută Gatovski) și Ștefan Gusti. Unul dintre cei mai importanți savanți români a fost și ministru al învățământului și a ocupat funcția de ministru al educației din România. Și-a petrecut copilăria la Gropnița, unde părinții aveau o moșie, și la Iași.

Între anii 1900-1910 a studiat în Germania și Franța; mai întâi ca student în filosofie morală la Leipzig și apoi, ca student în științe Juridice la Berlin. În anul 1904 a obținut și titlul de doctor în filosofie cu teza Egoism și altruism. Motivația sociologică a voinței practice. Anul următor s-a înscris la Universitatea din Berlin pentru a studia sociologia, dreptul și economia politică; în perioada 1909 și 1910 a studiat sociologia la Paris.

În anul 1910 a devenit profesor de istoria filosofiei antice, etică și sociologie la Universitatea din Iași; Acolo, în anul 1911, a înființat Seminarul de Sociologie și Etică. După zece ani a fost transferat la Universitatea din București. A avut un interes deosebit pentru evoluția învățământului sociologic și etic din școlile secundare, fiind fondator la școlii sociologice bucureștene.

Din anul 1919 a devenit membru al Academiei Române și, mai târziu, vicepreședinte, urmând să fie și în funcția de președintele acesteia (între 1944 – 1946). De asemenea, a fost președinte al Secțiunii Istorice a Academiei Române. Dimitrie Gusti a fost și Ministru al Învățământului Public, Cultelor și Artelor. A fost, de asemenea, președinte al Casei Autonome a Monopolurilor Statului, (1929), decan al Facultății de Litere și președinte al Oficiului Național pentru Cooperare.

Împreună cu Victor Ion Popa, Henri H. Stahl și Gheorghe Focșa a creat Muzeul Satului din Capitala. În luna mai a anului 1936 a fost inaugurat pentru public. În luna februarie 1937 a primit invitația de a participa la expoziția Internațională de la Paris cu o selecție de obiecte reprezentative pentru cultura populară românească.

În urma aprobarii statutului de funcționare a Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, s-a constituit primul Consiliu de Administrație al noului serviciu public. Printre acești nouă membri s-a numărat și profesorul Dimitrie Gusti, devenind și președintele acestuia. În această calitate s-a implicat nemijlocit în realizarea Universității Radio pe care a susținut-o cu autoritatea sa intelectuală și administrativă, aceasta urmând să devină o veritabilă tribună a marilor idei ale vremii.

Adept al Societății Națiunilor, el considera că aceasta stabilea relațiile dintre state pe baze mai echitabile, iar pentru criza parlamentară românească propunea introducerea participării cunoscătorilor stărilor sociale la opera de legiferare, un sfat valabil poate și în zilele noastre.

Arătându-se partizan al instituției monarhice și al regelui Carol al II-lea, consecința a fost excluderea sa din „noua Academie” a RPR în anul 1948. A fost repus în drepturi abia în anul 1990, post-mortem. În luna iunie a anului 1950 a fost forțat să-și evacueze locuința fără dreptul de a-și lua bunurile și manuscrisele. Din cauza modului brutal în care s-a făcut evacuarea, soacra lui a făcut o comotie cerebrală și a murit a doua zi. În lunile următoare a fost supus permanent șicanelor de tot felul. La 30 octombrie 1955, Dimitrie Gusti a trecut la cele veșnice, iar la 2 noiembrie a fost înmormântat la Cimitirul Bellu.

Lucrări: Retorica pentru tinerimea studioasă; Elemente de etică pentru clasa a VIII-a; Sociologia națiunii și a războiului; Pagini alese; Comunism, socialism, anarhism, sindicalism și bolșevism; Studii critice; Scrieri pedagogice; Egoismus und Altruismus (1904); Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik (1908); Cosmologia elenă (1929); Sociologia militans (volumul I – 1935; volumele I și II -1946); Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii (2 volume – 1939); Problema sociologiei. Sistem și metodă (1940); La science de la réalité sociale (1941); Enciclopedia României (patru volume, 1938 – 1943).