Cărți de Anais Nin

Filtrează titlurile

Afișez toate cele 5 rezultate

Afișez toate cele 5 rezultate

Despre Anais Nin

Anais Nin

ANAÏS NIN (1903-1977) s-a născut în Franța, la Neuilly-sur-Seine, pe 21 februarie 1903, într-o familie cu rădăcini cubaneze, franceze și, din partea mamei, daneze. Are unsprezece ani când tatăl ei părăsește familia. Imediat după aceea, în drum spre America, Anaïs începe să-și scrie faimoasele jurnale. Anaïs Nin este cunoscută pentru jurnalele ei publicate în mai multe volume în care este evidentă influența asupra sa a curentului suprarealist și a psihanalizei, pe aceasta din urmă studiind-o sub influența lui Otto Rank. Autoarea a mai scris și romane și povestiri, ficțiune până în 1964, urmate de jurnalele sale, însă este frecvent cunoscută pentru lucrările sale erotice. Deși nu a câștigat faimă în timpul vieții și o perioadă bună nici după moarte, în ultimii ani este văzută ca inspirație pentru femeile care atacă rolurile de gen.

În 1914, mama sa a adus-o la New York pentru a studia. După ce și-a terminat școala în orașul american, s-a întors în Europa. La douăzeci de ani se căsătorește cu Hugo Guiler și revine în Franța, stabilindu-se la Paris. Aici descoperă lumea scriitorilor, a artiștilor, a avangardei și psihanalizei, o lume boemă în care își trăiește liber aventurile amoroase – cu Henry Miller, Antonin Artaud, Edmund Wilson, Gore Vidal –, pe care le consemnează în jurnal. Își câștigă existența lucrând ca model, dansatoare, psihanalist amator. Prima sa carte a fost “D. H. Lawrence: Un studiu neprofesional”, apărută în 1932. Odată cu apariția acestei cărți, scriitoarea a început o legătură apropiată cu Henry Miller, relație care va dura tot restul vieții. De altfel, scriitoarea va fi amanta multor bărbați, printre care și Gonzalo More, René Allendy, Otto Rank – psihanalistul ei – și chiar propriul ei tată, compozitorul cubanez Joaquin Nin.

La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, Anaïs Nin a fugit împreună cu Hugo Guiler la New York, unde a continuat să publice, pe propria cheltuială, povestiri și romane. În 1955, prea puțin preocupată de impedimente legale, se va căsători și cu Rupert Pole, mariaj anulat însă în 1966. Pole îi va fi totuşi alături până când scriitoarea se va stinge din viață în 1977, la Los Angeles. Nu a fost remarcată nici de critică, nici de public, însă a primit aprecieri de la numeroase figuri ale lumii literare ale acelor vremuri. Abia din 1966, când își publică primul jurnal intim, se remarcă pe scena scriitoricească. În jurnalul său publicat, Anaïs Nin a scos orice referire la dorința de a fi legată sentimental de un bărbat sau la relația mai apropiată pe care o avea, dând impresia că era o femeie singură, libertină, cu o mare lărgime în relațiile sexuale, care trăia în Paris fără să aibă nevoie de un bărbat. Deși mințea despre felul în care își trăia viața, creând în mod deliberat ideea de libertate și independență, multe femei din acea perioadă au căzut în capcana de a-i imita fanteziile, crezând că genul acela de viață poate fi real și fezabil.

În 1932 Anaïs Nin publică prima carte, D.H. Lawrence: An Unprofessional Study, urmată de House of Incest (poem în proză, 1936), Winter of Artifice (1939) și Under a Glass Bell (povestiri, 1944), Stella – 1945, „romanul continuu“ Cities of the Interior (compus din Ladders to Fire – 1946, Children of the Albatross –1947, The Four-Chambered Heart – 1950, A Spy in the House of Love – 1954 și Seduction of the Minotaur – 1961), scrierile erotice Delta lui Venus (Delta of Venus, 1969; Humanitas Fiction, 2007) și Little Birds (1979, postum). Jurnalul lui Anaïs Nin este publicat în formă cenzurată începând cu 1966. Volumele aceluiași jurnal încep să apară necenzurate din anii ’90, în seria „Jurnalul dragostei“: Henry și June (Henry and June: 1931–1932; 1990; Humanitas Fiction, 2008, 2014, 2021), Incest (Incest: 1932–1934; 1992; Humanitas Fiction, 2006, 2010, 2016), Foc (Fire: 1934–1937; 1996; Humanitas Fiction, 2006, 2014), Nearer the Moon: 1937–1939 (1996), Mirages: 1939–1947 (2013) și Trapeze: 1947–1955 (2017). Opera lui Anaïs Nin este tradusă în peste douăzeci de limbi.

Anaïs Nin a fost invitată în numeroase emisiuni radio, conferințe, prelegeri universitare, interviuri, emisiuni de televiziune, unde ea apărea veselă, liberă, plină de compasiune și înțelepciune, contribuind la promovarea mișcării de eliberare sexuală și a feminismului. A murit pe 14 ianuarie 1977, la Los Angeles.